Sinteză: Raport prag electoral partide politice
Polifonia politică, fundament al oricărei democraţii, prezentă într-o manieră excesivă, poate crea neajunsuri semnificative în plan practic, făcând dificilă formarea de majorităţi necesare guvernării, fărâmiţând puterea politică şi administrativă şi dezarticulând exercitarea ei. Pe de altă parte, unele partide erau mai degrabă expresia opiniilor, orgoliilor sau chiar a capriciilor unor personaje publice decât a unor ideologii sau curente politice, specularea capitalului de imagine în plan electoral devenind destul de repede o strategie frecventă.
Analizând calitativ alegerile parlamentare din 2004 şi 2008, putem spune că a crescut reprezentativitatea procesului electoral, ponderea din totalul voturilor valabil exprimate a voturilor pentru partide şi candidaţi independenţi situaţi sub prag scăzând de la circa 12% la 3%. Dar, în acelaşi timp, a scăzut şi participarea la vot de la 56,5% la 47,1%, făcând ca, practic, ceea ce s-a câştigat prin reprezentativitate să se piardă prin neparticipare.
Politicienii nu consideră că eliminarea lui va duce la profesionalizarea clasei politice şi că tendinţa de regionalizare politică nu ar fi una de natură să aducă un plus de stabilitate sistemului politic. Pe de altă parte, în contextul în care, în spaţiul public, tema regionalizării face obiectul unui dialog din ce în ce mai complex şi detaliat, cu scenarii din ce în ce mai bine conturate, ideea unor organizaţii politice regionale pare din ce în ce mai legitimă, promovarea unor interese şi intenţii locale primând în faţa unor perspective politice generale.
Doar un român din 6 se declară reprezentat de o anumită ideologie politică. Şi, dintre aceştia, doar circa jumătate indică numele unei ideologii sau curent politic, în timp ce aproape 20% indică numele unor partide politice, exponente ale acestei ideologii.
Cu excepţia minorităţii maghiare, e dificil de identificat profiluri de subpopulaţii cu afinităţi certe de stânga, centru sau de dreapta. Există anumite asocieri de vârstă, educaţie, venit sau regiune, dar nu putem observa clivaje clare între diverse categorii.
Circa 70% dintre respondenţi sunt parţial sau total de acord cu afirmaţia că în România sunt prea multe partide politice.
63% consideră că actualele partide politice nu se pot reforma, nu se pot schimba în bine.
48% dintre respondenţi sunt de acord (total sau parţial) cu apariţia de noi partide politice, în timp ce 50% nu sunt de acord cu asta. Mai mult, 50% dintre români sunt de acord cu afirmaţia că ar vota un partid politic nou, în timp ce 42% nu sunt de acord cu ea.
Concluzia developată de opiniile mai sus exprimate este aceea că mulţi dintre români (aproape am putea risca afirmând „majoritatea românilor”) nu îşi doresc un număr mai mare de partide politice, cât mai degrabă alte partide politice, vor o anumită ciclicitate cu rolul de a primeni clasa politică. Mai mult, unul sau mai multe partide noi ar avea un bazin electoral consistent, circa 40% dintre români fiind atraşi de ideea de a vota un partid nou.
Etnicii maghiari se declară împotriva acestui prag (25.000) în proporţie de 52%, aspect care, desigur, e corelat cu distribuţia teritorială a acestora, care ar face dificilă obţinerea de semnături în minim 18 judeţe.
În ţări precum Austria, Danemarca, Olanda sau Suedia înregistrarea unui partid politic poate fi făcută de o singură persoană, în timp ce în Belgia, Franţa, Italia, Luxemburg, Regatul Unit al Marii Britanii, Slovacia, Slovenia, Spania nu sunt necesare mai mult de 10 persoane.
Opinia românilor, în raport cu un prag virtual de 3 persoane pentru înfiinţarea unui partid politic, ne indică faptul că, în majoritate, la nivelul opiniei publice, se respinge un astfel de prag. Dar există un segment important de respondenţi, spre o treime, care sunt parţial sau total de acord cu o astfel de iniţiativă.
Profilul celor care sunt într-o mai mare măsură favorabili unui prag de 3 persoane este cel al unor persoane:
Tinere, 18-30 ani
Cu studii elementare sau vocaţionale
Cu venituri personale medii-scăzute
Din Transilvania şi Banat, în special etnicii maghiari
Ceva mai reticente faţă de acest prag sunt:
Cei de vârstă medie-ridicată (51-70 ani)
Cei cu studii superioare
Cei cu venituri persoane mari (peste 1.500 lei)
Cei din zona de Sud (Muntenia, Oltenia, Dobrogea)
Ce nuanţă ideologică ar trebui să aibă un partid politic nou înfiinţat, în România? Circa un sfert dintre români nu ştiu sau nu vor să răspundă unei astfel de întrebări dar, dintre cei care oferă un răspuns, majoritatea consideră că ar trebui să fie un partid de dreapta sau centru-dreapta.
CONCLUZII
Cu o proporţie redusă de indivizi care îşi asumă spontan o identitate ideologică, cei mai mulţi dintre români se plasează ideologic în zona centrului şi a dreptei, stânga fiind subreprezentată la nivelul populaţiei adulte.
Românii nu îşi doresc un număr mai mare de partide politice cât vor o schimbare a actorilor politici, organizaţionali sau individuali, vor o clasă politică proaspătă, considerând că actuala nu se poate reforma. Un nou partid ar avea, la nivel de favorabilitate, acceptul electoral a circa 40% din electorat, nevoia de deschidere a actualului sistem politic fiind una stringentă.
Încă în majoritate, favorabili unui prag de susţinere pentru înfiinţarea unui partid politic şi defavorabili unui virtual prag de susţinere de 3 persoane, românii consideră, totuşi, că este nevoie de un prag de susţinere mult diminuat faţă de actualul, de 25.000 persoane.
Un nou partid în România e dorit practic la nivelul întreg spectrului ideologic, modul în care românii se simt reprezentaţi politic fiind, cel mai probabil, cauza principală a acestei opinii.
