Nivelul 1. Rețeaua de grupuri

Nivelul 1 este compus dintr-o rețea de grupuri autonome, care se formează liber. Un grup nu trebuie să conțină mai puțin de de 7 persoane (pentru că ar fi prea puțin eficient) și nici mai mult de 20 de persoane (pentru că ar fi prea greu de manageriat).

Fiecare cetățean cu drept de vot este liber să creeze un astfel de grup sau să se alăture unui grup deja constituit.

Toți membrii unui grup au același statut. Nu există lideri și nici ierarhie formală în interiorul grupului. Deciziile se iau prin consens (înțelegând prin „consens” lipsa dezacordului). Pentru fiecare dezbatere se trage la sorți un moderator/facilitator, care moderează cât mai neutru dezbaterea, astfel încât fiecare parte să înțeleagă argumentele celeilalte părți – și, dacă e nevoie, mediază un acord între părți pentru obținerea consensului.

Cu alte cuvinte, la nivelul fiecărui grup se practică democrația deliberativă.

Fiecare grup astfel constituit se racordează la rețea printr-o declarație de asumare a valorilor partidului și a manifestului acestuia.

Odată racordat la rețea, fiecare grup este liber să acționeze pe cont propriu, să colaboreze cu alt grup sau cu oricât de multe alte grupuri din rețea, cu condiția ca acțiunile și deciziile luate pe cont propriu sau în colaborare cu alte grupuri să nu încalce valorile partidului.

Nivelul 2. Cercurile

În cadrul rețelei pot și trebuie să se constituie cercuri, care angrenează mai multe grupuri: fie cercuri de acțiune, fie cercuri de policy (în care se dezbat diferite tipuri de politici).

Grupul care inițiază un astfel de cerc este coordonatorul cercului respectiv. El poate transfera competența de coordonare unui alt grup din cerc, dacă e nevoie de asta. În orice caz, grupul coordonator asigură funcția de moderator/facilitator al cercului, dar și, acolo unde e cazul (mai ales pentru cercurile de acțiune), și funcția de leader, care coordonează și structurează planul de acțiune.

Cu alte cuvinte, în cazul cercurilor avem (sau cel puțin putem avea) o ierarhie funcțională, care se menține exclusiv pe durata de existență a cercului respectiv.

Fiecare grup din rețea și fiecare cerc este liber să colaboreze cu persoane, grupuri, asociații și organizații din afara partidului, pentru a beneficia de un pool mai bogat de resurse, dacă această colaborare este agreată de ambele părți.

Nivelul 3. Legislativul și executivul partidului

Fiecare membru al oricărui grup din rețea are dreptul de a fi ales în legislativul partidului. Alegerile au loc odată la 4 ani – și preferabil e ca ele să fie deschise: oricine să aibă drept de vot, nu doar membrii de partid.

Legislativul este cel care vede partidul la nivel global și în relație cu restul societății și cu restul partidelor. El stabilește – prin vot majoritar – marile direcții ale partidului: doctrina, strategia generală a partidului, „legile interne” prin care se facilitează cooperarea dintre grupuri. Pe scurt, legislativul stabilește regulile universale care se aplică întregului partid și fiecărui membru de partid.

Preferabil este ca legislativul să se organizeze după modelul parlamentar, cu majoritate și opoziție, și cu diferite facțiuni care pot apărea jucând rolul partidelor parlamentare.

Fiecare membru de partid are drept de „inițiativă legislativă”. Dacă adună un anumit număr de semnături, legislativul e obligat să organizeze un referendum intern. Dacă propunerea inițială e acceptată prin referendum, ea devine automat „lege internă”.

Trebuie să existe o categorie definită de „legi interne” care, odată votate de legislativ, să nu capete putere de lege decât dacă sunt aprobate prin referendum intern.

În fine, „opoziția parlamentară” trebuie să aibă la rândul ei dreptul de a iniția referendumuri pe legile adoptate de legislativ. Dacă o astfel de lege pică la referendum, ea este abrogată.

„Majoritatea parlamentară” din legislativ dă executivul partidului. Acesta e direct responsabil față de legislativ, și e ținut să pună în aplicare hotărârile adoptate de legislativ.

Pentru asta, el generează cercuri pe diferitele hotărâri, cercuri pe care le și coordonează.

Executivul face anual o propunere de buget legislativului. Bugetul se adoptă prin metoda bugetării participative – și devine obligatoriu doar dacă e aprobat prin referendum intern.

Cam asta e structura de ansamblu. Avem astfel în partid democrație deliberativă (la nivelul fiecărui grup), democrație reprezentativă (prin alegerea legislativului) și democrație directă (prin dreptul de inițiativă legislativă, prin referendumuri și prin bugetarea participativă).

Pe de altă parte avem coordonare pe orizontală (în interiorul grupului și între grupuri) și coordonare pe verticală (în unele cercuri, și prin legislativul partidului).

Puterea judecătorească în partid poate fi organizată separat, sau poate aparține fiecărui membru de partid – în sensul că oricine poate sesiza grupul din care face parte un membru cu privire la o presupusă încălcare a valorilor partidului sau a codului etic de către membrul respectiv, iar grupul este cel care face judecata, cu drept de apel dat altui grup, ales prin tragere la sorți.

În fine, selectarea candidaților partidului la diferite funcții publice se face prin alegeri primare deschise.